Barclays vede randamente mai ridicate la Trezoreria SUA pe 10 ani, în pofida scepticismului pieței

Piețele de predicție Kalshi și Polymarket indică o probabilitate tot mai mare ca randamentele titlurilor de stat americane să urce în continuare în acest an. Barclays estimează chiar că randamentul "corect" pentru obligațiunile Trezoreriei SUA pe 10 ani ar putea ajunge la 4,95%. Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, folosește instrumentele disponibile pentru a încerca să țină jos randamentele pe termen lung. Reacția investitorilor a fost însă modestă, iar presiunea de creștere pare greu de eliminat doar prin câteva runde de răscumpărări. Pe Kalshi, traderii evaluează la 56% șansele ca randamentul pe 10 ani să atingă sau să depășească 4,75% până la finalul lui 2026, și la 27% probabilitatea ca acesta să treacă de 5% până la sfârșitul anului. Luni după-amiază, randamentul pe 10 ani se situa în jurul nivelului de 4,7%. Pe Polymarket, participanții văd o probabilitate de aproximativ două treimi ca randamentul pe 10 ani să depășească 4,8% cel puțin o dată în acest an. Volumele din aceste piețe nu sunt mari—contractele asociate Kalshi au însumat tranzacții de puțin peste 16.500 USD—deci nu pot fi tratate drept prognoze instituționale. Ele surprind totuși o schimbare de sentiment: Bessent poate tempera randamentele pe termen scurt, dar nu poate anula forțele care le împing în sus. Răscumpărarea de titluri nu rezolvă întrebarea esențială: cine finanțează cheltuielile fiscale ale SUA. În ultima săptămână, piețele globale de obligațiuni au fost sub presiune. Conflictul dintre SUA și Iran a reaprins temerile privind inflația, iar datoria publică a SUA a depășit pentru prima dată pragul de 40.000 de miliarde de dolari, amplificând riscurile fiscale. În acest context, Bessent a anunțat dublarea dimensiunii răscumpărărilor de titluri pe termen lung, încercând să stabilizeze piața. După anunț, randamentele au scăzut pentru scurt timp, apoi au revenit rapid. Luni a apărut din nou informația că Trezoreria ar putea folosi aproximativ 1.000 de miliarde de dolari din contul Treasury General Account (TGA) pentru a finanța programul extins de răscumpărări, ceea ce a produs o nouă scădere temporară a randamentelor. Problema, subliniază criticii, este că răscumpărările nu reduc necesarul total de finanțare al guvernului SUA. Din acest motiv, Citadel Securities consideră că strategia implică riscuri și vede în ea elemente de "represiune financiară": dacă prețurile obligațiunilor nu sunt lăsate să scadă suficient și randamentele nu reflectă riscurile reale fiscale și inflaționiste, presiunea nu dispare, ci se mută în alte piețe. Nohshad Shah, șeful vânzărilor de venit fix pentru Europa, Orientul Mijlociu și Africa la Citadel Securities, a avertizat că comprimarea randamentelor ar putea reduce atractivitatea dolarului și ar putea alimenta inflația prin scumpirea importurilor. Acest cadru ajută la explicarea combinației observate recent: avans modest la titlurile SUA pe termen lung, dolar mai slab și o revenire a aurului. Întrebarea pentru investitori este dacă un randament de circa 4,7% pe 10 ani a devenit, în sfârșit, suficient de atractiv. Barclays răspunde: încă nu. Strategii Ajay Rajadhyaksha și Anshul Pradhan susțin că forțele care împing randamentele în sus nu s-au epuizat. Din perspectiva Barclays, randamentul pe 10 ani depinde în esență de doi factori: așteptările privind media ratelor pe termen scurt în următorii 10 ani și prima de termen (term premium)—compensația suplimentară cerută de investitori pentru riscurile de dobândă, inflație și incertitudine fiscală. Conform calculelor băncii, rata neutră este în jur de 3,65%, iar prima de termen pentru scadența de 10 ani este de aproximativ 130 puncte de bază, ceea ce ar indica un randament echitabil de circa 4,95%, cu aproximativ 25 puncte de bază peste nivelul actual. Principala îngrijorare ține de inflația persistentă și de prima fiscală din term premium. Inflația din SUA nu a coborât la ținta de 2% a Rezervei Federale timp de șase ani consecutivi, iar creșterea datoriei publice înseamnă o ofertă tot mai mare de titluri. Când investitorii încep să se îndoiască de capacitatea pieței de a absorbi acest volum, cer randamente mai mari drept compensație. Depășirea pragului de 40.000 de miliarde de dolari la datoria Trezoreriei SUA a intensificat exact aceste temeri. Barclays adaugă că lipsește voința politică necesară pentru consolidare fiscală. În același timp, randamentul obligațiunilor guvernamentale japoneze pe 10 ani s-a apropiat de 2,9%, iar randamentele obligațiunilor japoneze ultra-lungi au trecut de 4% pentru prima dată. Pentru instituțiile japoneze care dețin titluri americane pe termen lung, alternativele domestice devin mai atractive. În plus, boomul AI a impulsionat investițiile de capital la companiile americane, crescând nevoile lor de finanțare. Concluzia Barclays este directă: randamentul actual pe 10 ani nu compensează suficient riscurile care favorizează niveluri mai ridicate. Era "TINA" s-a încheiat; obligațiunile au redevenit competitive. Totuși, nu toți investitorii sunt negativi pe titlurile SUA. O schimbare vizibilă se conturează și în piața de acțiuni. Ed Clissold, Chief U.S. Strategist la Ned Davis Research, afirmă că, pe fondul unei creșteri structurale a dobânzilor, piața trece de la "TINA" ("There Is No Alternative") la "TARA" ("There Are Real Alternatives"). În 2016, 63,4% dintre componentele S&P 500 aveau randamente ale dividendelor peste randamentul titlurilor SUA pe 10 ani; în prezent, ponderea a scăzut sub 4%, cel mai mic nivel din 2007. Cu alte cuvinte, un randament fără risc de circa 4,7% începe să concureze serios activele de tip acțiuni.