Fondul de hedging Arini vinde datorii de 800 de milioane de dolari în contextul unei pierderi de 20% în 2026

Principalele concluzii Arini a vândut datorii de 800 de milioane de dolari pe măsură ce pierderile s-au acumulat. Fondul său principal a pierdut peste 20% în 2026. Apelurile în marjă de la bănci au forțat vânzări de investiții lichide. În doar cinci ani, Hamza Lemssouguer a transformat Arini Capital Management într-o firmă de investiții de 22 de miliarde de dolari. În octombrie 2026, una dintre cele mai mari strategii ale sale se confrunta cu dificultăți atât de grave încât compania a început să vândă sute de milioane de dolari din investiții în datorii. Potrivit unei investigații publicate de Wall Street Journal pe 30 octombrie, Arini a vândut aproximativ 800 de milioane de dolari din dețineri de datorii în câteva săptămâni, parțial pentru a acoperi apeluri în marjă de la bănci. Fondul său principal, de circa 7 miliarde de dolari, pierduse peste 20% în 2026 până la mijlocul lunii octombrie. Contradicția ridică o întrebare importantă: cum poate o firmă financiară care administrează 22 de miliarde de dolari să ajungă să vândă active pentru a-și satisface creditorii? Cum a construit Arini o afacere de 22 de miliarde de dolari Lemssouguer a fondat Arini în 2021, după ce a lucrat ca trader de credit la Credit Suisse. Strategia sa s-a concentrat pe datorii distressed, în special obligațiuni emise de companii aflate în dificultate financiară care ar putea recupera valoare dacă afacerile lor se stabilizează. Atractivitatea este simplă. O obligațiune care se tranzacționează la 60 de cenți pentru un dolar poate genera un randament substanțial dacă emitentul rambursează în cele din urmă suma integrală. Investitorii pot pierde însă mult dacă compania își restructurează datoria sau intră în incapacitate de plată. Arini s-a extins rapid, atrăgând investitori instituționali și dezvoltând mai multe strategii de investiții dincolo de fondul de hedging inițial. Într-un anunț din 21 octombrie, compania a confirmat active în administrare de 22 de miliarde de dolari la 31 august. A anunțat și un nou fond de creditare directă care vizează plasamente de peste 4 miliarde de dolari, inclusiv îndatorare anticipată. Cei 22 de miliarde de dolari reprezentau însă active administrate în diferite strategii, nu numerar disponibil pentru salvarea unui singur portofoliu aflat în dificultate. Problemele fondului principal au provenit din investiții în companii de telecomunicații în dificultate, inclusiv Altice International, Optimum Communications, Virgin Media și Brightspeed. Alte expuneri includeau Aston Martin și compania de ambalaje MultiColor. Mai multe dintre aceste afaceri aveau obligații de datorie substanțiale și perspective financiare incerte. Până în septembrie, strategia principală pierduse aproximativ 15,7% de la începutul anului. Pierderile s-au adâncit în octombrie, pe măsură ce piețele europene de credit corporativ s-au slăbit. De ce băncile au forțat Arini să vândă investiții Presiunea imediată a venit din apelurile în marjă. Fondurile de hedging folosesc frecvent bani împrumutați și instrumente derivate pentru a-și majora expunerea. Băncile care oferă finanțare sau contracte derivate cer garanții pentru a se proteja de pierderi potențiale. Când mișcările de piață reduc valoarea pozițiilor sau cresc expunerea băncii, aceasta poate cere garanții suplimentare. Dacă fondul nu poate furniza numerar suficient, trebuie să reducă pozițiile sau să vândă alte investiții. Arini s-a confruntat, potrivit informațiilor, cu cerințe de marjă legate de indici de swap pe risc de credit și de alte tranzacții cu efect de levier. Aceste instrumente oferă expunere la modificările riscului de credit corporativ fără a obliga investitorii să cumpere fiecare obligațiune suport. Mecanismul seamănă cu swapurile pe risc de credit folosite de Michael Burry în criza financiară din 2008, deși tranzacțiile suport și rezultatele diferă. Pentru Arini, problema a fost lichiditatea. Datoriile corporative distressed pot deveni greu de vândut când investitorii se tem de neplată sau restructurare. Așa se face că un fond poate vinde obligațiuni relativ sănătoase și lichide pentru că există cumpărători, păstrând în același timp pozițiile problematice. Situația devine incomodă: investițiile responsabile pentru pierderi pot rămâne în portofoliu, iar alte active sunt vândute pentru a genera numerar. Pierderea Arini semnalează o problemă mai amplă de credit? Dificultățile Arini au apărut în paralel cu o vânzare amplă de obligațiuni la nivel global, costurile de finanțare în creștere punând presiune suplimentară pe companiile puternic îndatorate. Piețele europene de datorie se confruntă și cu îngrijorări privind costurile de finanțare ale Franței, iar investitorii în credit corporativ devin tot mai sensibili la riscurile de refinanțare. Presiuni similare au apărut în finanțarea tehnologiei. Creșterea costului protecției împotriva neplății pentru datoria CoreWeave arată cât de repede pot reevalua creditorii o afacere îndatorată. Dificultățile Arini nu înseamnă însă că întreaga sa afacere de investiții eșuează. Strategiile sale CLO au avut, potrivit informațiilor, rezultate relativ bune, iar compania și-a continuat extinderea operațiunilor de credit privat.